A din a

A din a e-o noapte rece prima din niciuna e-o noapte-atât de-adâncă încât nici nu știu cine sunt nici nu știu unde sunt și nici nu știu de ce și nici nu vreau prea mult și prea adânc a nins în coastele mele șuierând vaietele dureros de albe și de singure prea mult și prea adânc m-am zbătut cu unghiile în carne sângerând până la plânsul deplin diluvial oh ce durere a durerilor coboară în ființa mea desculță pe cioburile tuturor iubirilor nețărmurite strivindu-mi sufletul stors de propriul sens căci ceea ce trebuie reținut este că nimic nu doare mai tare ca floarea de cireș pătată de rugina trădării nici nu sunt cuvinte de-ajuns nici nu sunt gesturi de-ajuns și nici respirația nu-mi mai este de-ajuns și tăcerea și liniștea și calmul sunt totuna în viforul fiirii care țâșnește pe ușa rămasă deschisă la plecarea ei și totuși sub ochii mei miroase încă amar a parfum de femeie a mea ca o deplină povară a iernii ce va să fie