adică rostuind întunericului tăcerile tatuate clepsidral

adică rostuind întunericului tăcerile tatuate clepsidral pe umerii mei goi curg nopțile în formă de aripi şi tăcerile pictează imagini cu cuvinte curbate pe secunde despletite din clepsidrele labirintelor uitate dintr-o ploaie sosită şi plecată demult către ineluctabila tristețe a cetăților pierdute în deşertul timpului trecut singur şi prelung în zborul care acoperă întunericul cu verbe împărțite la tot atâtea deveniri presar pe rând rostire şi refren pe curgerile cu care rostuiesc sensurile poemelor în care mă descompun în imagini lustruite ca pietrele pe care acum se scurge apa încrustată cu o lumină secată peste timpul acesta crăpat în fereastră până la durere şi ochii îşi aşează timid neliniştea pe tăceri lacustre desprinse din pânzele de păianjen ale clopotelor care se împletesc în sunetul ploii într-un himeric prezent rostit trecerii la limita împlinirii se defineşte puterea şi tunetele şi fulgerele zăbovesc prelung pe notele cristaline ale clopotelor care nu contenesc să tatueze noapțile cu rostuiri ridic privirea către întunericul peste care planez în zborul măiastru al preacuvintelor şi încerc acelaşi sentiment de tristețe ca al valului care izbeşte țărmul spărgându-se într-o exemplară jertfă a forței la poalele divinului ca hotar de piatră dincolo de el sunetul devine dintr-o dată semn şi eu rămân lemn într-un zbor curb mărginit de nopți lacustre întinse clepsidral ferestrelor prin care zbor fecund în forme prelinse pe sunete înnodate în cuvinte împerecheate atingerii până la respirația fecundului