aici ca de unde vin

sunt rotund ca un cuvânt de lumină ca o undă pe apă sunt descoperind universul lacrimei care sărută obrazul copilei buzele femeii pleoapele liniștii casei în care mă îmbăt de tăcerea necuvintelor Maicii mele ca un suspin de clopot sunt venind de niciunde și ducându-mă care încotro în fiecare poem în fiecare doem în fiecare carte în fiecare respirare ce curge de-a lungul versului meu mă rostesc mă rostogolesc mă sădesc și mă rodesc în cuvinte sunt semnul de carte al pruncului meu al femeii mele și al pământului pe care calc al mării pe care umblu al cerului din care vin al oamenilor pe care îi rostuiesc mă hrănesc cu lacrimile lor și uneori chiar mă dor pe mine mă de-atâta iubire mi-e mie pe mine mă de-atâta lumină și liniște și iubire rostul meu este să fiu Eu pentru fiecare Tine de aceea sunt întotdeauna Cuvântul meu în fața lui Dumnezeu în chip de lumină așa sunt Eu Preacuvântul tău de iubire