albă de alb

albă de alb răsari întotdeauna Alb de sub pleoapele mele ca o statuie de sare răsari tu dezoglindirea mea răsai și te plămădește tu ca o făgăduință a luminii într-o trecere a tuturor trecerilor mele cele care nici nu apun nici nu răsar sămânță din fărâme de crepuscul incandescent zeu întrupat în cuvânt despicând sunetul în infinite solstiții până când pe nesimțite mi te infiltrezi în sânge în oase în clipe alb întotdeauna dalb de alb