alină-mă!

alină-mă! alină-mă caută-mă-n lumină draga mea cu inima plină caută-mă-n lumină secundele însemințează-le în adâncul trupuui tău clocotind și zămislește-mă răsticnind destinul în patru zări părul tău negru leagă-l de orizont și strînge la pieptul tău cel adânc toată vrerea acestei lumi cu temeinicia femeii tale dăruite mie și așează-te la temelia acasei mele ridicată în pădurile răzeșilor din care vin umple-mi cana cu vinul venelor tale de femeie deplină și dăruiește-mi din trupul tău clipă de clipă privire de privire dorul de nefire nemăsură măsurată cu sine și adâncul păsării fântână curbând primăvara asta incredibil de castă