alint de primăvară

șoptește-mi încet încet într-o nerespirare în interludiul dintre prima și aceeași îmbrățișare despre zborul păsării care nu moare când pasărea moare căci zborul nu se prăbușește niciodată el rămâne albastru sau măiastru precum o tăcere de-o clipă ruptă din prispa cerului din adâncul fără mal șoptește-mă val șoptește-mă floare șoptește-mă boare șoptește-mă-ncet într-o nerespirare de poet șoptește-mă-n soare lumină pe-o lacrimă ce doare șoptește-mă vers când ninge cu miros de floare