amanta perfectă

amanta perfectă cel mai mult îmi iubesc durerea îmi iubesc durerea pentru că ea nu mă părăsește niciodată este amanta perfectă nepretențioasă nerafinată și nedespărțită dintre toate femeile pe care le-am iubit și le-am avut sau m-au avut sau și una și alta sau nici una nici alta singura care mi-a rămas alături a fost durerea durerea aceea surdă și înfundată din capul pieptului pe care o simt permanent ca pe un pandantiv prea mare și prea greu de nu mă lasă să respir și când apuc o gură de cer o fac greu întretăiat întretăiat îmi duc și zilele și mai ales nopțile de care atârn ca de un fir de pai miroase copt a mălin prin părul tău de șoaptă și eu nu știu decât să dor să dor și să fiu durere durerea mă strigă de la un capăt la altul al fiecărui drum al fiecărui pas de parcă tot orașul a luat foc și arde și pute tot putregaiul lumii ca-ntr-un iad infinit (ați observat că nicăieri nu se vorbește de nesfârșirea iadului de nesfârșirea durerii?) calc pe cioburi de sticlă și strig a lumină filtrată strâmb prin lacrimi descusute la îngeri aș vrea să pot spune ceva dar cuvintele nu se mai potrivesc în cuvinte plesnesc pe la încheieturi zac dezlegate la șireturi pe marginea de sulf a iubirii și îmi aduc aminte că am mai trăit asta într-o altă durere sau poate tot asta cu un alt chip cu un alt zâmbet cu un alt sărut cu un alt parfum cu o altă tăcere de lună îndoită de valuri de-o mie de veacuri mă doare durerea de-a iubi și eu constant și tandru te dor de durere femeie te dor de durere