← Înapoi la poeme

angoasă

Andrei Constantin Burdușa
e complicat să trăiești e așa un efort incomensurabil să trăiești linear și echilibrat deși cred că asta este esența să trăiești echilibrul și mi-e dor să fie totul curat intens curat undeva în dreapta ochiului o imagine care tremură am senzația că este așa o căldură care vine și încălzește banda video pe care se tipărește imaginea este foarte greu uneori este cu adevărat foarte foarte greu habar n-am de ce mi-a fost dată în viață asta așa și nici nu nu înțeleg nimic nu înțeleg de ce este așa nu înțeleg de ce a fost dată viața asta nu înțeleg că trece de ce trece ce duce nu înțeleg ce este de acolo de unde am venit și nici ce este după dacă nu este nimic dincolo și dacă am venit din neant dar am fi putut să fi venit din neant? este ilogic dar legic? trebuie să fii fost ceva dar ce este acel ceva și de unde începe el și unde se termină? am câteodată senzația că sunt în mijlocul unei chestii din care nu înțelegi nimic și nu știi nici ce este și nici nu știu nici de unde vine și nu știu nici încotro se duce și nu știu ce rol și ce sens are și nu înțeleg nimic dar oare este ceva de înțeles? mi-e groază pur și simplu de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu de parcă acest orice se întâmplă în jurul meu nici măcar nu mi-aparține și nici măcar n-ar avea niciun fel de legătură cu mine și-atunci de unde să vină echilibrul cu ce să te echilibrezi în comparație cu ce să fii mai calm să fii mai bun să fii mai drept să fii mai frumos în comparație cu ce pentru că totul este numai de o anume măsură doar nume fizionomie de o anumită statură în realitate nu prea știu nimic nou eu de unde să încep pe curat?