← Înapoi la poeme
e complicat să trăiești
e
așa
un efort incomensurabil
să trăiești linear și echilibrat
deși cred că asta este esența
să trăiești echilibrul
și
mi-e dor
să fie totul curat
intens curat
undeva
în dreapta ochiului
o imagine care tremură
am senzația că este așa
o căldură care vine și încălzește banda video
pe care se tipărește imaginea
este foarte greu uneori
este cu adevărat foarte
foarte greu
habar n-am de ce mi-a fost dată în viață asta așa
și nici nu
nu înțeleg nimic
nu înțeleg de ce este așa
nu înțeleg de ce a fost dată viața asta
nu înțeleg că trece
de ce trece
ce duce
nu înțeleg ce este de acolo de unde am venit
și nici ce este după
dacă nu este nimic dincolo
și dacă am venit din neant
dar am fi putut să fi venit din neant?
este ilogic
dar legic?
trebuie să fii fost ceva
dar ce este acel ceva
și de unde începe el
și unde se termină?
am câteodată senzația
că sunt în mijlocul unei chestii
din care nu înțelegi nimic
și nu știi nici ce este
și nici nu știu
nici de unde vine
și nu știu
nici încotro se duce
și nu știu ce rol
și ce sens are
și nu înțeleg nimic
dar
oare
este ceva de înțeles?
mi-e groază
pur și simplu
de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu
de parcă
acest orice se întâmplă
în jurul meu
nici măcar nu mi-aparține
și nici măcar
n-ar avea niciun fel de legătură cu mine
și-atunci
de unde să vină echilibrul
cu ce să te echilibrezi
în comparație cu ce să fii mai calm
să fii mai bun
să fii mai drept
să fii mai frumos
în comparație cu ce
pentru că totul este numai de o anume măsură
doar nume
fizionomie
de o anumită statură
în realitate
nu prea știu nimic nou
eu de unde să încep
pe curat?