Andrei Burdușa · Arhiva de fluturi
Poem · Octombrie 2026

bacoviană de final de octombrie

Plouă peste noapte Plouă cu cuvinte Plouă peste toamnă cu tristeță udă Plouă desuet tristele morminte Plâng mărunt în noapte fără să se-audă
Pașii curg pe drumuri rar ca o povară Umbrele se varsă peste șanțuri bete Pe ferestre luna tremură-n afară Este veșted totul până la regrete
plouă-ntre cuvinte c-o tristețe cruntă se agață timpul-n cui să se usuce arde-n vatră noaptea liniștea se curbă și de-o veșnicie un poem tot plânge
scârțâie podeaua sub un pas de lut mai închid o carte mai închid o zi nestrigate patimi în tăceri se-aud suferind de moarte de uitarea gri
Plouă peste noapte Plouă cu regrete Plouă peste toamnă c-o uitare cruntă Plouă apăsat Plouă pe-ndelete Plouă toată noaptea fără să se-audă
🎬 Vezi și ascultă poemul
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
29 octombrie 2026 · noaptea
Copyright © 2026 Adrian Constantin Burdușa™