bacoviană de iarnă

- bacoviană de iarnă - (11) se lasă iarna peste noi Măicuță se-așează frigul peste pomi pieziș și moartea nu-mi mai pare vis și peste drum îngheață o căruță se-așează seara ca o umbră seacă peste prelungii rebegiți turiști un fals decor de sărbătoare-ncearcă să coloreze un oraș de triști din pomi pornit-a cerne parcă plumb și cerul cocoșat parcă se-ndoaie și până și apusul pică strâmb pe caldarâmul unor străzi de zoaie mă doare și tăcerea care cade pe înserarea de cu împrumut și bate-un orologiu de departe a seară goală și a timp pierdut se lasă iarna peste noi Măicuță se-așează frigul peste pomi pieziș pe poartă se așează o stăncuță și-o babă se închină în cruciș se lasă timpul peste noi Măicuță