bacoviană de noiembrie

bacoviană de noiembrie sunt toamnă sunt frunză patimi și dor mă doare de galben poemul și trist mă doare apusul ca un amor mă doare o noapte de patimi de Liszt sunt singur departe în noapte și frig eternul se curbă amar și despic cuvinte cu lacrimi și sânge în plic pun tăceri rătăcite pe nuanțe de Grieg sunt singur fereastra plânge amar din lună cad lacrimi și ochii mei ard e ultima toamnă un ultim calvar încet trece luna cu palidul fard