bacoviană iar

bacoviană iar ard toamnele în mine doamnă și vântul suflă cu putere-n zori plouă abrupt și mă desfac în nori ard toamnele în mine doamnă e prea târziu sau e prea trist să strig eternul curge susurând în noapte te învelesc discret în rime lungi de șoapte e prea târziu sau e prea trist să strig tăceri cad în genunchi pe prispe ude mucede umbre curg amar pe ziduri se risipesc dureri pe blànde riduri tăceri cad în genunchi pe prispe ude și toamnă după toamnă te desfac din vise neterminat poem zidit întru blestem sunt cronicarul tău înlănțuit etern și toamnă după toamnă te desfac din vise