bacoviană în amonte de sărutul toamnei

bacoviană în amonte de sărutul toamnei mi-npletește-n suflet toamna ca pe-o aripă de lacrimi și acordurile frânte mi le-așează peste patimi colorând în roşu seara raze ude curg plăpânde şi tăcerea şi durerea mi-s totuna de rotunde pleac-o zi coboar-o noapte trec o viață printre şoapte totu-i trist spălat de ape totu-i strâmt şi nu mă-ncape e târziu e gri şi cade noaptea urlă peste fapte viața geme într-o parte cartea plânge timpul arde e prea mult acum din toate zilele cad disperate orele curg îngropate în durerea mea de moarte mi-npletește-n suflet toamna ca pe-o aripă de lacrimi și acordurile frânte mi le-așează peste patimi