mi-e toamnă până la prăsele
și mii de kilometri dor
se culcă noaptea în ulcele
și de prin zori tăceri mă dor
te-aș trage noaptea peste mine
să mă-nvelesc cu trupul gol
dar nu e nimeni să-mi aline
cuvântul rupt din asprul dor
miroși a mine printre patemi
tu îngerești a noi sublim
din trupul tău odihnă cată-mi
în visul tău cu har de crin
mi-a tine până la durere
și drumuri rupte-n lacrimi mor
aș vrea să-mi fi alean și zbor
mi-e toamnă până la prăsele