celestă

te iubesc atât de adânc încât ochiul meu stâng s-a împerecheat cu ochiul meu drept pre liniştea mea din piept pentru întâia dată împletindu-şi lacrimile suspinele respirațiile tăcerile cele găsite şi cele negăsite sau negândite te iubesc până la semnul meu de zbor agățat de aripe cu mâinile mele crăpate de cuvinte curgând invers vertical curgând cu gândul legat de fiecare gând disipat în fiecare gest în fiecare particulă în fiecare fir de iarbă în care mă trezesc în fiecare dimineațâ în fiecare floare frunză cale şi-n fiecare clipocit de mare te iubesc până mă doare fiecare lacrimă fiecare gest de iubire până la fervoare când te iubesc adânc şi albastru şi mai tare te iubesc cu pruncul meu cu femeia mea cu teama toamna şi iubirea mea de divin te iubesc cu deplinul din mine până la semnul de plin uite aşa te iubesc cu aripile mele deschise curb către cercul din mine Amin!