declarație de iubire neconformă

declarația de iubire neconformă mi-e toamnă până la prăsele și mii de kilometri dor se culcă noaptea în ulcele și de prin zori tăceri mă dor te-aș trage noaptea peste mine să mă-nvelesc cu trupul gol dar nu e nimeni să-mi aline cuvântul rupt din asprul dor adorm cu un sărut pe buze din visul care m-a iubit azi-noapte și mi-este teamă printre frunze să nu te pierd în șterse șoapte miroși a mine printre patemi și îngerești a noi sublim din trupul tău odihnă cată-mi și lasă-mi semn pe-un galben crin mi-e toamnă până la prăsele și te-aș iubi ca un nebun poemul meu din praf de stele din patemi să te recompun