despre pustiu sau mult mai devreme

pe sub pleoapele mele alb întredeschise sunetul curgerii curg precum pașii foșniți sunt o toamnă târzie înnorată până la cuvânt din când în când călătoresc singur prin ceas din când în când imi văd umbra rotundă ca o femeie și mă îndrăgostesc de melancolia uitării