despre relativitatea adverbelor

despre relativitatea adverbelor niciodată dar absolut niciodată nu vom ştii de unde a început şi unde sfârşeşte începutul care se sprijină pe umerii sfârşitului niciodată dar absolut niciodată nu vom ştii care a fost mai întăi noaptea căreia i s-a părut grea ziua sau ziua căreia i se va sfârşi noaptea niciodată dar absolut niciodată sămânța nu a crescut în adâncul copacului dar nici copacul nu a putut creşte în adâncul seminței niciodată dar absolut niciodată gândul meu nu va obosi să poarte poemul de unde vin şi până unde mă duc fără să aflu dacă el a fost mai întâi sau eu niciodată dar absolut niciodată nu va fi niciodată ci doar cândva undeva cumva toate trecute de niciodată printr-o poartă care s-a închis subit să ningă ochilor durerea facerii prin țipătul fără de trecut al celui care începe să curgă