despre seducția târzie a lui Paler

despre seducția târzie a lui Paler stau într-o gară pustie şi chioară din noapte îmi cade o şoaptă afară este o oră când moartea se zbate e 3 şi 13 în miez de noapte un ceas se frământă undeva într-un zid şi este tăcere e trist şi e vid adică nimicul uitat de nimic adică nimicul şi-atât doar nimic trecutul s-a dus nu-i bun de nimic din viitor nu ştim mai nimic şi nici în prezent nu-i ceva de nimic e moartea pe-aproape şi nu simt nimic nici frică, nici ură, dezgust parc-un pic, e-aproape departele, nu trece nimic prin gara pustie şi rece şi chioară e 3 dimineața şi-i rece afară mă doare absența şi las' să mă doară e-o noapte de mai infirmă şi goală nu-s paşi, nu-s tăceri, nu-s iubiri, doar o gară în care pendulul bătrân stă să moară peronul e gol, lumina e chioară şi trenul plecat s-a-mpuşcat într-o seară pe când disperarea se-așeza să doară şi singurătatea se trata ca o boală stau - cum spuneam - e târziu şi-s aici doar Paler mai trece să vadă ce zici Nichita se zbate să crească un pic este 3 înspre moarte și nu e nimic atâta mai zic