diviziunea iubirii rostuite

diviziunea iubirii rostuite (doem) când trupul meu din trupul tău ia foc devin altfel alt eu descălecând din lumină când trupul tău din trupul meu s-adapă tu ești altfel răsărind din cuvântul meu după care eu plutesc într-o arcă a țipătului descălecat de cuvânt până ce întâlnesc hotarul răsuflării tale pe care o ancorez la pieptul meu cu parfumul părului meu negru care valuri de mare ți se face până când tu devii felul meu de-a iubi şi mie mi se lasă felul tău de-a-nsera tu devii noaptea mea iar eu devin ziua ta eu devin rost pentru tine tu devii rost pentru mine iar amândoi devenim propriul nostru rost în eternul poem al luminii rostite amină-te amină-te îți zic cuvântule din cuvintele ce suntem cer de pământ