doare

doare doare înlăuntru o iubire doare abrupt ochiul se chinuie abisal în lacrimi tăioase ca o creastă de cioburi han fără de drumuri fără de ferestre plin de oglinzi doare mărturisirea neputinței într-un câmp galben desprins din viteză de pe ultima despărțire apoi doare prima pagina ruptă din sufletul despicat degeaba o numesc primăvară toate florile crescute în alb plâng întruna este prea târziu mult prea târziu pentru această primăvară cu miros de toamnă târzie este ceva care nu se potrivește cu scenariul hohotului meu abisal de durere