efemeridă

EFEMERIDĂ eu te-am iubit, iubito, doar o viață, tu m-ai iubit etern în altă lume și toamna mea rănită mă îngheață și iarna asta cruntă lasă urme și mi-am rănit de-un colț de toamnă glezna, o creangă-nfrigurată a trosnit sub geamăt, o deznădejde a-nflorit sub freamăt și peste drumul lung apuse bezna și-am alergat și te-am strigat și în cădere din vers în plâns și – apoi din plâns în vers îmi schimbă toamna viața în durere și frigul vaietul mi-l impleti în mers ești ba prea mult și totuși prea puțin, ești prea puțin, și-adesea-mi pari prea mult, aș vrea să plec doar ca să pot să vin, aș vrea să vin doar să mă porți în gând, eu te-am iubit, iubito, doar o viață, tu m-ai iubit etern în altă lume și toamna mea rănită mă îngheață și iarna vrerii tale lasă urme.