eșec

nu am nici o nemărginire aproape să-i arăt ochii tăi întunecați de lacrimile trupului meu scurs pe streașina zilei care tocmai trece nu mai e nici un drum nici o potecă să ducă la sufletul tău închis într-un seif putred nu mai sunt vise trepte strigăte de cioburi de raze de speranțe deșarte nu mai suntem noi ci umbrele semnele lăsate pe trup de sărutările acelor de ceasornic îmblânzite de foamea de a fi nu mai am nici o nemărginire aproape ci numai un gust al eternității de necuprins