femeie cu trupul de nori

și-am să dorm ca o pasăre-n zbor cu nările larg deschise spre mare să miros a cerul întins și liber să miros a nor a tine să miros și a trupul tău gol când tu miroși inconfundabil a mine așa precum floarea miroase a miere de albine mi-e adânc de femeie cât un orizont mi-e bine și în port coboară din nou catargul bătrân se lasă tăcerea pe țărmul sărat nici țipenie de om nu e în orașul lăsat pe șine adulmec nu știu cum a fân și-i bine și-i păcat că nu ține o veșnicie visul în care te-am lăsat mi-e zborul mai adânc cu nori mai fecund și tu respiri profund a mine te aud cum trepidezi ca o iubire la relanti și-i bine ți-am spus deja din țărm în țărm toată marea miroase sărat a miere așa precum tot câmpul miroase a albine în miezul zilei când ziua s-a-ncărcat de liniște și-am să mor mai rotund și-am să mă prefac în dor la un țărm cu catarg și nor și un cer mai lăsat pe oraș mi-e mare mi-e rotund de tine așa în zbor întins și umed dormind între două bătăi de aripe cu strigătul uitat pe țărm între două nerespirări ale tale femeie cu trupul de miere mirosind a nori