florile și visul cu sânziene

florile și visul cu sânziene am visat sânziene dansând pe zăpadă și ele răsăreau din covorul alb sub pleoapele zorilor aburindă și fetele alea care nu mai conteneau să dănțuiască așa cu tălpile goale în timp ce eu alergam alergam să mă izbesc din nou de duminica asta spartă-n canon în do major în care te priveam singur cum nu ești mi se făcea prelung de dor și-apoi te vedeam printr-o fantă de vis cum te învârteai într-un singur fuior cum alergai să fim doi singuraticii de noi în duminica asta colțuroasă izgonită dintre zilele săptămânii și râdea pământul întreg de noi și se bucura de bucuria noastră cu gust amărui și îți culegea niște sânziene de la subțioara iubirii noastre celei atât de subțiri și atât de fragile era o duminică dodecafonică și ascultam Sting până la durere nu te iubeam te respiram până la strigătul mut al singurătății