freamăt pe o singură coardă pentru o pagină cu bărbat

freamăt pe o singură coardă pentru o pagină cu bărbat îți spun din nou o poveste frântă poate cu noi poate c-o toamnă poate în șoaptă poate de teamă dar și așa cu vai și sârg sunetele se-mpletesc nătâng și zornăie a ger se frâng privirea mea împușcată de glonțul căprui al clipirii se minte din nou pecetluind deșertăciunea plâng și plâng înnod cozile a două comete să nu rup firul visului și caut îmbrățișarea ta sub arcuirea unui sloi ți-aș zice să mă ocolești preț de o eternitate și ceva dar mi-e teamă că la capătul trecutului te afli tu la marginea prezentului suntem noi un pic ruginiți și goi la capătul viitorului este povestea noastră care trebuie să dea lumină tuturor poemelor pe care le-am zidit pe liniștea (ne)muririi