în religia iubirii II

în religia iubirii II O Doamne sunt atâta de bătrân încât abia acum înțeleg apa rotunjind muchiile zimțuite ale zilelor apuse în vaierul vântului care aduce solstițiul O Doamne sunt atâta de bătrân încât lacrima a înflorit în fântână într-a lunii măsură sărutând tristețea cu deplinul tăcerii în mireasma reginei nopții O Doamne sunt atât de bătrân incăt ochii au prins rădăcini de chihlimbar în trilul privighetoarei irupt întunericului în semn de pavăză liniştii şi-n cenuşa luminii abia aflu loc să îngenunchez la locul rugăciunii celei lăsate drept zălog următoarei ferestre care se va deschide în religia iubirii