încrederea īn destinul de floare de mai al poetului celui găsit în cuvintele lui

încrederea īn destinul de floare de mai al poetului celui găsit în cuvintele lui motto: “La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.” Sfânta Evanghelie după Ioan ” cuvintele poetului nu locuiesc în el şi nici nu trăiesc odatã cu acesta ci trãiesc mult înaintea lui cu ani-luminã înaintea lui sigur mai mult ca sigur mai întâi de toate cele care vor fi fost să fie viața cuvintelor nu seamãnã nicicum cu viața ruginitã a poetului cãci nu poate fi mãsuratã nici cu secundele nici cu orele nici cu anii şi cu atãt mai puțin în bani și deși nu au valoare cuvintele miros a pãmânt reavãn a iarbã tãnãrã şi mustindã de râuri cuvintele miros a fântână a curgere și nu a formă râurile însele curg susurândã în catacombele cuvintelor şi vuiesc în suflete în şuvoaie torente sau cascade în curenți puternici şi mult grãitori de viațã sau moarte poetul este doar mantia poemului haina împãratului cea vremelnicã şi descusutã la îngeri zdrențuitã de veacuri ascuțite şi nefirească nesupunere cuvintele sunt ca florile cireşului primăvara devreme când iarna încã geme sub paşii luminii ele sunt albe și firave tãioase şi grave semne din semne cuvintele ajung în sufletul poetului cu un scop anume ele s-au nãscut pentru ca el sã se nascã şi trãiesc pentru ca el sã trãiascã deci ajung în respirarea fiecărui pas al lui cuvintele sunt iubirea poetului de infinit sunt semnele de pe planeta neînțelesului care trebuie înțeles de aceea la moartea poetului cuvintele vor spune a fost un om bun sau poate doar un pom cu flori de lună și deși ar fi trebuit să moară de o mie de ori poetul va umbla pe urma cuvintelor sale o veșnicie căci cuvintele sunt calea poetului și poemul este doar o urmă a dumnezeirii curgerii lor sub sărutul luminii