îngerul meu cară lemne

pe lacrimi în sus doar de patimi și ger se sparg de tăceri mii de ceasuri prelinse și ce a fost azi devine tot ieri ca o piatră de moară într-un câmp de narcise și ce va fi mâine va trăi doar un pas efemere destine se vor scurge în drame se moare festiv și bocit de icoane cu geamul coclit și cu rest la pervaz stă ziua să curgă eternul în semne și moartea se zbate pe pagini pustii și îngerul meu cară noaptea la lemne și iarna ne cheamă la țărmuri de vii nu moare nimeni de moarte se spune numai de viață se tem muritorii și mor pân' la unu așa cum mor zorii și valul tot moare pe pietre în spume eu dorm între pași cu drum căpătâi căci sângele meu curge lumină la deal curge lumea și tu nu rămâi treci tristă și blândă ca ziua senină fericirea e bleu telefonul închis și gustul e de dulceață de spini corăbii de patimi pentru tine-am ucis deșarte iubiri în tăcute grădini fericirea are pașaport expirat origami de frunze putrezesc printre semne este trist indecis și-a-nchis la pătrat și-un înger aprins cară noaptea la lemne