iubirea ca hotar

iubirea ca hotar atât de aproape atât de aproape am fost de tine iubita mea aprinsă de suspine încât te-am putut simți sfâșiată de clipe îmbrăcate în șoapte lascive cambrându-te clepsidral în fiecare lacrimă atât de aproape lăuntric și secret am fost de tine patima mea efemeridă încât m-am aflat coborând înlăuntrul tău precum o tăcere deznodată la îngeri de chihlimbar femeie ruptă din crini amari desculță și coaptă plină de sevă înmugurind în noapte pășind desculță în lacrime fierbinți coborând pe trepte adânce de ape rostuindu-se în fântâni atât de aproape atât de aproape cad jumătăți cuvintele la jumătate concentric și tandru dans dureros de frunze uscate un muget de sânge sărutat de pământul flămând de vaietele valurilor atât de departe atât de aproape la urmă la urmă va rămâne doar toamna cântând albastru gălbui pe o strună veștedă de brumă toamnă amară de galben bolnavă un ceas înghețat la timpul trecut un drum despicat și fără-nceput o lume banală aridă și sclavă iar din pașii noștri va rămâne doar fum va apune tot cerul va rămâne doar coama unui timp fără cale unui destin fără aripi fără drum la urmă la urmă va plânge atavic o toamnă dezlegată de frângeri vor curge ferestre pe un strigăt dement din țâțâni vor trozni adânce fiorduri de porți ancestrale atât de departe atât de aproape despletindu-te din curgeri fragile înger de toamnă cu cămeșă de zile apuse și tandre și iubire abrașă și foarte foarte subțire o clipă de îngeri în vers ne desparte atât de departe atât de aproape