iubirea. luna. gestul

iubirea. luna. gestul desenam în tăcere o femeie concentrică sărutului meu îndepărtându-se himeric de ultimul strigăt de durere care-mi crapă asimptotic tăcerea în cuvinte aprinse o desenam vie ca pe o femeie cu aripi de sticlă plutind deasupra orizontului aproape hipnotic și totuși rănindă lumina sângerie desenam concentric în fântână un miraj şi apa se tulbura la nesfârşit sfâşiată de temeri