la cumpăna cuvintelor

la cumpăna cuvintelor am început să scriu poemul acesta cu prima mea zi din cuvinte apoi l-am scris cu prima zi a femeii mele cea din cuvintele mele apoi l-am continuat cu cuvintele noastre împletite în nopțile noastre de dragoste bine am cam trișat la numărătoare am pus mai multe cuvinte mai multe nopți dor întuneric umed și patimă au mai dat pe dinafară câteva cărți sau mai închis sau mai deschis câteva porți cu rugină la manșete și a trecut atâta timp atâtea țărmuri atâtea milioane de cărări încât uneori nici nu mai văd capătul poemului aud doar privighetoare din lanul de cuvinte cu rouă dulce-amară și vântul cum poartă versurile șoptite prin lanuri verde-crud miroase stins a foc a vatră strămoșii mei se întorc la casele lor din poem strămoșii strămoșilor mei se-așează la masă mămăliga miroase a rimă respirată liturgic de toți cei din care sunt făcute picioarele și mâinile mele vin de la coasă parabolele ostenite apusul se leagănă in ritmul descălecat al cuvintelor poemul meu mustește de țărână umedă blagoslovită am tatuat ritualul acesta pe verighetă și verigheta a înflorit pe verigheta femeii am sfințit răsăritul și sufletul nostru topit a poem miroase acum acasa rămasă în prispa zorilor și femeia țese cu vers iubirea din vatră crescută ca pâinea în test poemul crescut miroase a pâine caldă și a înger căzut cuvânt cu cuvânt poemul acesta e acasa mea de pe pământ