Lecția despre ultimul bărbat al ultimei femei. A optzecişişasea.

Lecția despre ultimul bărbat al ultimei femei. A optzecişişasea. întoarce-te - zise întoarce-te înlăuntrul zborului şi aripilor tale intoarce-te şi scrieți tăcerile pe buzele mele cu otrava sărutului tău descompus în aşteptările în care-mi îngrop toamnele de-a valma într-o neîmpăcată rătăcire a drumului rescrie-te pentru mine - zise încă pierdută în suspine când ziua curgea deja invers rătăcindu-se între orele puse otova iar noaptea picura în suflet sângerie a lună muşcată de sân - întoarce-te îți spun la țărmul aşteptărilor mele bătrâne de un secol ți-am păstrat chipul tânăr şi trupul neprihănit şi sufletul sufletul l-am dezlegat şi i-am dat drumul să alunece în miezul fântânii din pasăre să cugete zborul în curgere să cugete iubirea în plângere ca rod aurie ca mierea cu respirație de crin şi cu privirea nescrisă încă atât e de pură încât lumina n-a scris nimic pe retină ca un vis ca un vis aprins într-o răscruce de ape privirea s-adape etern cu fervoare din sunete curge-va şoapte răscoapte şi sibilinic mişcarea să curgă spre noapte aproape curb ca o aripă care plânge a țărm divin şi celest duios şi majestuos neîntrecut de alb până la neprihănire O, Doamne, ce lumină iubirea asta a mea devine - zise ea către el când lumea a trecut spre sine - O, Doamne, ce pod de-mplinire mă ține legată de tine bărbat al meu care curbă semnul cuvântului în el cerc firav de inel de smirnă aduce-te tu te-ar aduce de dor luminii în prag de lumină har tu adu-mi în lacrimi şi paşilor mei de toamnă deplină tu vină să vin la lumină