mai șoptit

lumea s-a dus la culcare în fundul infinitului s-a făcut dintr-o dată liniște ca într-o primăvară desculță miroase a iarbă proaspătă și a poem uite au răsărit două versuri și-o floare mică albastră ca o lacrimă tânără iubesc să stau în taină printre cuvinte ca-ntr-un mister descusut mi-e foame să locuiesc în poemele mele așa cu tălpile ude pe prispa cuvintelor din zori așa să simt setea cum curge din mine abrazivă ca și cum toată viața mea ar fi fost menită numai așa pentru a iubi lumina