melancolie

melancolie aș prefera să nu fumezi spuse îngerul zău aș prefera să nu fumezi îți face rău și apoi chiar nu ai vrea ca raiul să duhnească a tutun știi foarte bine cât de urât miros camerele în care se fumează spuse îngerul căpătând mirosul tău mi se face și somn îmi vine să adorm în secunda aceasta în care m-ai închis uite că nu mai fumez aș bea ceva uite că lumea se întoarce în crisalidă și stă să ningă și nici nu mi-am însemnat săruturile nici nu ți-am adunat mângâierile habar nu am unde mi-a fost capul așa Vivaldi nu mi-a sunat niciodatâ atât de trist oare de ce este atât de frig înlâuntrul singurătății la închiderea porții cerului sensurile își deschid aripile dar eu nu am mai bâut cafea de mai multe vise aproape că îmi desenez pașii pe caldarâm în formă de zbor aș fi putut să mă înec în adâncul curgerii sunt ceea ce sunt mă adun din cuvinte aș putea spune că sunt fiul rătăcitor dar sunt numai un poem neterminat deci iartă-mă îngere că am pășit pe trecutul tău sunt doar colbul zilei care s-a pierdut din mine nu mai rămâne nimic poate doar sărutul ei care tocmai a înflorit ca o toamnă mirosind a melancolie