mesajul din sticlă cel călător cu umbra

mesajul din sticlă cel călător cu umbra răsfoindu-te ca pe o frunză uscată întoarsă către sine ca o foiță de țigară uitată pe marginea unei clipe desprinse din podea viața mea devine o călătorie fără sfârșit ca și moartea care potrivește ceasul aiurea mereu cu toamna înainte și care privită de la spate seamănă cu un răsărit de lună însângerat vântul se va înteți curând din sânge va curge o pasăre iute pe strigăt și noaptea se va frânge în mii de cioburi cu același accent de tristețe diluvial a spune că sunt când nu ești înseamnă a grăi în propria moarte oricât ne-ar tulbura talazurile de cuvinte inima mea e veche precum o piatră de mormânt pe un țărm de iubire în care urmele pașilor tăi plâng sărat