murmur de patimă

murmurul de patimă ochii mei fluturi de lumină crestează cărările de-a curmezișul zidurilor ruinate de pașii vremurilor de atâta durere pe brațele mele rămas întins între două fericiri avid de tăcere murmurând poeme de fum pe struna unei triste iubiri mă lacrim la rădăcina unui arbore uriaș tristețea abisală alintată de zefirul unei veri desuete ușor obosite sub un nor de patimă plouă cu nefericirea de a fi fiire și fericirea de a trăi fiirea când și când învelesc lumina cu ochii închiși crestând bătăile inimii cu cuvinte păsările limpezi păsările străvezii trec peste versurile scrise târziu și trist flori și fluturi fluturi și flori pe-un cer purpuriu de aramă peticit cu nori adun culorile din cioburi de lună zvârlite de vânt pe aripi de noapte castanele îmbătrânesc pe marginea drumului sub o vară lascivă și foarte foarte tristă