namaste

namaste mi-e dor de tine spuse stânca fluturelui împletindu-se cu valurile ridicând căușul zilei către cer mi-e dor de tine spuse ea stânca pe când pe creasta ei de lumină curgândă se așeză o pasăre de chihlimbar în formă de patimă mi-e dor de tine răspunse ea apa transformându-se în curgere de atâta lumină între apă și stâncă și pasăre și fluture sunt atâtea țărmuri câte cuvinte curg în poem într-un echilibru perfect al unei vieți anunțate crede-mă de lumină lumină-mă namaste