nerespirarea

urmele iubirilor veștede lasă riduri ferestrele crăpate se ascund în întuneric amintirile se ascund și mai adânc în scorburile sufletului nici nu mai știu dacă eu sunt cel care respiră sau dacă sunt respirat de trecerea timpului prin mine zare la capătul zării o urmă de lumină poate un răsărit poate un apus poate doar o iluzie