nesfârșirea ce dor

nesfârșirea ce dor se rupe din mine nesfârșirea se desface în sunete paralelipipedice înflorește durerea așa ca și cum cu capul în mâini șezând pe bordura căii lactee aș crăpa cerul cu strigătul meu cel ce intră tot într-o lacrimă ca atunci când nu mai încape nimic înlăuntrul tău și numai sfâșierea este calea nedesfăcute rugăciuni mântuite de patime toarnă-mi câteva cuvinte în cafea să mi se facă dimineață cu tine pe prispa întâiului poem ce răsare printre gene ca o pasăre ca un zbor se rupe din mine nesfârșirea în cuvinte de dor toarnă-mi o șoaptă de iubire în semn de patimă de uitare mi-e dor