octombrie. 24 și-un sfert

octombrie. 24 și-un sfert am la mine ultimul apus ediție limitată și prescurtată în nouă volume de-o clipă fiecare am dat pe el ultimul meu răgaz citesc din el zilnic atunci când simt că îmi obosesc cuvintele sau picioarele sau sentimentele m-a costat jumătate din viața mea sau ultima femeie zidită între coperțile ei de lumină brutărița cerului cea în liliac alb cununată cu fiul rătăcitor am la mine ultimul răsărit știi eu îl privesc întotdeauna în picioare desculț în iarba înrourată de-o seamă cu bunicul meu care era de-o seamă cu bunicul lui care era de-o seamă cu străbunicul bunicului meu și tot așa până când toți răsar deodată din același pământ și din aceeași lumină toți desculți și setoși de rouă și sângerànd de putere și de patimă păcătoși până la puritatea lacrimei copilei mele și mai am ceva mărunțiș de-o viață și de-o acasă să nu crezi că te-am uitat muiere a zilelor mele cele de iubire înmuiate în vin până la prăsele așa că nu te da una cu pământul spun nu te ascunde la căpătâiul ei fir-ar să fie ea de toamnă spun dă-mi-te pe tine toată spun pentru că nu mai am timp numele mamei mele îmi stă pe buze precum sărutul vieții și al morții între un răsărit și un apus nu mai e decât o singură dorință precum marea e ea singură între țărmurile sărate de lumină nu există țară pentru oamenii fără speranță femeie fă-mă să râd fă-mă să plâng fă-mă cenușă a cuvintelor mele de dor de dragoste mă țin cu tine de ele cerșetor la capătul de zi al răbdării Tale Doamne așterne-mi răsăritul și apusul în poemul cel cu crin