ofrandă

ofrandă gândesc un joc secund cu anotimpuri ciudate și culori stranii în mișcări absurd de precise ca-ntr-un refren de Fago unde trupuri vii înmuiate în ritualul sensului de a trăi aproape caligrafic străbat simțurile gândesc într-un cod care nu mai există dar în care trăiesc ca-ntr-o durere profundă secretă ridicând pe umerii mei vise de toamnă târzie par a fi eu în ceea ce ești tu pari a fi ieri într-un viitor care va să vie sau cine știe o lume violetă rănită de lumina zilei într-un anotimp care poartă mirosul tău culoarea ta senzația mea de tine mi-e dor de vremurile care poartă numele tău pe buzele mele ca o adiere a unui gând predestinat și când nu mi-e dor mi-ești tu pur-și-simplu ca-ntr-o iubire neîncepută