Andrei Burdușa · Poezie
Poem · 2021

orizontal

orizontal la capătul poemului este un hol care duce spre liniște la capătul liniștii este o poiană de semne liniștea dă de mâncare săptămânii care a ruginit de-o toamnă și nouă lacrimi ți-am mai spus că nu este timp destul și și pe ăla l-ai risipit pe hol disperat-o de aripe ce ești ce credeai că vei câștiga zburând evident că nu miroase cum spuneam a mir a înger miroase și eu cosesc potecă dupa potecă știu că nu mă poți uita cum nici timpul nu mă poate uita vezi tu aceasta este slăbiciunea lui aceasta este pedeapsa lui să nu uite pe nimeni toți morții trăiesc în el și el se usucă după fiecare până la prăsele se usucă nu ai de unde să vezi moartea nu mai sunt bilete nici măcar în pod nici măcar în coșul cu cel de al doilea război mondial de la alpha la omega curg curvele de frunze ostenite și prost machiate desperecheată luna ca o oglindă neagră pe negru prea ruginită prea ruginie mă împiedică la vers deschide tu plicul cu gărzi prima pe dreapta e inima nu nu e pe stânga ți-am mai spus nu știu de unde ți-a intrat prostia asta în cap eu scriu întotdeauna în vers clasic nu am să regret niciodată bucuria zâmbetului sânilor tăi fierbinți chiar dacă la urmă rămân doar pietrele deasupra la capătul poemului este un hol care duce spre liniște
Andrei Constantin Burdușa · 2021-05-28