pasăre pasăre cuvintele din inima mea

pasăre pasăre cuvintele din inima mea ne iubim aici în țara cuvintelor cele în formă de țărm nu ai înțeles femeie a mea aici stăm noi pe pământul nostru desculți de scuturi și ne uităm unul la celălalt spre completare de respirație respirăm cu dificultate unul fără celălalt așa cum dormim pe jumătate când nu suntem jumătate stai să dau eu cu fericirea asta de creierii capului să vezi cum sar poemele în toate țărmurile mărilor cele de toate ocrotitoare întregului celui întreg e complicat să vorbesc despre întreg știi mămăliga o făcea bunică-mea Smaranda mesteca vârtos în buricul zilei și focul mușca din degete și soarele amiezii mușca din chipul ei cel fără de chip era toată o ană asemenea tuturor anelor pământului și mălaiul pufnea pre limba lui de margine a lutului până devenea rotund și Smaranda îl lua și-l răsturna pe fundul de lemn și Ieremia lua o ață din cui și tăia cubul mămâligii în numele Tatălui și-al Fiului și-al Sfântului Duh ți-am spus să-ți faci cruce mă țâncule să nu mănânci așa a proasta fără suflet și toți ne repezeam la mâncarea aceea țărănească și mâncam din ziua de lut a neamului meu și trăiam cu chipul fericirii tatuat pr palmele noastre bătătorite de muncă și de lacrimi și de iubiri și de obiceiuri uite așa îmi sprijin eu sărutul de patimă a pământului de țâțele tale fierbinți de femeie a mea și scriu cu tăcerea mea de bărbat pe tăcerea ta de femeie din neamul tău de femeie pasăre pasăre pe urmele curgerii noastre cresc poemele cuvintelor din inima mea