patima ca trecere sau ce rămâne

patima ca trecere sau ce rămâne când râurile tac asurzitor și curcubeul răsare strident când focul începe să cânte în jarul focului de foc și piatra de piatră a piatră începe să palpite e vrerea roții să frământe lutul ascultător în aceeași mișcare prevestitoare de dinaintea preavorbirii când ochii mei se oglindesc tonant în ceruri trupurile ne dansează vibrant și eu te implor cu brațele mele sonore îmbrățișându-te hai hai să ne naștem din nou din noi înșine clocotitor devastator tumultuos și atât de dureros plângând a lumină pre cuvintele mele rupte din sărutul tău neînceput