Poem · 2022
patimă-mă. un doem despre treceri
patimă-mă. un doem despre treceri
se
deșiră caierul singurătății
în
ceața zorilor ce curg peste mine
în
timp ce plictisita vară țese la război nimbul dimineții
care
va pășii peste clipele mele crăpate de durere
un
greiere se aude stins în uvertura răsăritului
se
aude până și măcelul de galben din lanurile de floarea soarelui
care răzbună efemera poveste a macilor
pe
glezne
roua
se rostogolește alert spre nicăieri
doar
în umbrele brațelor tale e liniște
iar eu mă complac incandescent în nemurirea unei
iubiri
cu
care împart infinitul
muzele
dorm ca niște fete bătrâne
la umbra transparentă a fiirii
cu
genele plecate de căldura seacă a absenței
solstițiul
ăsta înflorit
adoarme
în echinocțiu
iar
cuvintele îmi aleargă mângâind complicat culorile scurse
ale
unui perfect curcubeu
dincolo
de noi
e o
zare
despre
care nu vreau să știu nimic
patimă-mă
Doem — formă poetică unitară creată de doi autori. Concept și denumire: Andrei Burdușa.
Andrei Constantin Burdușa · 2022-09-09