pergament

scriu pe propriul meu poem scriu de mână de la dreapta la stânga de la somn spre vis scriu desperecheat fără permis de răsărit aș vrea să mușc din propria mea moarte din propria mea zi încă nerăsărită aș vrea să curg să curg în lacrimi deșirate din clipele calpe ale tramvaiului ruginit și părăsit la colțul orașului și-aș vrea să cobor la prima și să dor aș vrea opriți pământul s-a rătăcit rugina prin venele mele pustii și-n gări miroase a sânge e noapte în mâna mea de cuvinte și mă minte marea așa de bine și de adânc mă minte și noaptea și gura ta veninul iubirii mă bea până la zbor ești pasăre de lumină în lumea mea femeie de fum femeia mea de lumină scriu pre numele meu cu iubirea ta