poem de miez de noapte

poem de miez de noapte găsește-mi ultima pagină de iubire ca un copac rupt de furtună găsește-mi o adormire întinsă pe ramura unei brize găsește-mi inima obosită și dureroasă freamătândă alungată de prea multa plângere într-un colț umed și pustiu adicătelea vino întoarce-te cu fața la ceea ce ai înmormântat deja nepereche a perechii deja uitate uite-așa se scurge din mine frântura asta de zbartere de aripă ca un vers sângeriu și nu mai rămâne nimic nimic care să însemne nimic care să te însemne doar pleoapa cea obosită a pruncului meu adormindă în colțul lui de înger ca un strugure copt ofilită toamna întrerupe concertul și corzile curg putrede de lacrime