Poem · 2015
poem de toamnă și un pic
femeia mea de patimi ruginii de toamnă
cu ochii de cărbune și sufletul de zbor
îți împletesc în plete din șoapte vii o vamă
prin car' să treci la noapte când am să tu de dor
femeia mea de rânduri pierdute printre șoapte
poemele se-ntorc la țărmuri în lacrime cupide
te scriu la nesfârșire pe reci bucăți de moarte
să te păstrez de-a toamna în galbene firide
femeia mea de-o soartă la capăt de lumină
ce limpezești sfârșitul spălând iubiri la râu
am să te scriu pe ceru-mi să pot să-ți pun de vină
un infinit jumate și un poem de grâu
Poemul a fost citit și înregistrat de autor pe 23 iunie 2026. Înregistrarea este disponibilă pe Buzzsprout — BURDUȘA's Podcast, Sezon 2026, Episodul 622.
Ascultă înregistrarea →
Andrei Constantin Burdușa · din volumul Poeme îmblânzite de lăcrimare, Editura Mirton, 2015