Andrei Burdușa · Poezie
Poem · 2015

poem de toamnă și un pic

femeia mea de patimi ruginii de toamnă cu ochii de cărbune și sufletul de zbor îți împletesc în plete din șoapte vii o vamă prin car' să treci la noapte când am să tu de dor femeia mea de rânduri pierdute printre șoapte poemele se-ntorc la țărmuri în lacrime cupide te scriu la nesfârșire pe reci bucăți de moarte să te păstrez de-a toamna în galbene firide femeia mea de-o soartă la capăt de lumină ce limpezești sfârșitul spălând iubiri la râu am să te scriu pe ceru-mi să pot să-ți pun de vină un infinit jumate și un poem de grâu

Poemul a fost citit și înregistrat de autor pe 23 iunie 2026. Înregistrarea este disponibilă pe Buzzsprout — BURDUȘA's Podcast, Sezon 2026, Episodul 622.

Ascultă înregistrarea →
Andrei Constantin Burdușa · din volumul Poeme îmblânzite de lăcrimare, Editura Mirton, 2015