poem prelins pe gest

poem prelins pe gest miros ca o gutuie coaptă şi am un gust de toamnă amărui şi şoldurile unduie în şoaptă şi ochii au accentele haihui trage de zori adânc ca de-o perdea şi-îmbrățişează-mă amorf definitiv frânge-mă toată în iubirea ta şi lasă-mă să dorm infinitiv şi fă-mi iubirea mea să cânte bleu vibrând în ritm de note absolute pân' la sfârșitul lumii să fiu eu păcatul fără de virtute miros adânc a galbenă gutuie la pieptul tău flămând şi senzual şi am un gust de toamnă amăruie prelins pe crupa nopții ca un val